Și praf în vene în loc de sânge… se strecoară câtre o piatră ce cândva acționa pe postul unui motor coordonând curgea vieții prin închisoarea de carne, oase, mușchi și alte elemente al caror rost oricum nu l-am înteles prea bine. Eram în vara unui an, nu acum mult timp, dar destul ca pentru ceea…
Citește mai mult pe Testament (Sui Caedere Hereditas Denique)
Ochi inveliți într-un albastru greu, Mă ating, îmi zgârie pielea, Îmi lasă urme adânci, Sângerez și limba ei, Se plimba peste răni, Le vindecă și mă topec… Sânii ei, monumente semisferice perfecte, Sculptați într-un detaliu intim, Întră în contact cu buzele mele, Înmuiate de saliva scursă, Două sfârcuri întărite, Mi se încurcă în bila de…
Mă număr printre super novele speriate, Ce își caută un alt suflet să ardă, Din nou să strălucească, Și pe alții de pe planetele lor verzi-albastre, În viață să îi mai țină… Dar exploziile sunt violete, Expresiile de pe fețele lor violente, Și cancerul de piele devine binecuvântare, Combustia topește munții, Într-un lac de foc…
Florile aruncate unor cadavre fugitive mă ajută cu seva lor amară, mă revigorează și te aruncă într-un hău făra fund din care cred că nu vei mai putea scăpa vreodată și asta mă bucură teribil, îmi trântește un rânjet diabolic de care nu am mai avut parte de ceva secole… Conștientizez ca viermii ce îmi…
Talent irosit în procesul de respirație, Senzație de leșin, orgasm, aplicat fizic, Mai multe scopuri pentru a depăși o dorință, Mă regăsesc atras de un cadavru descompus, În nevoia generală de a evada… Devin irascibil și mușc din obișnuință, Amprenta colților devine un nou trend, Încerc să mă opresc din vărsarea de sânge, Încetinesc, inspir…
„Orice ar fi rămân buna ta prietenă, Îmi pare rău ptr excesele mele din seara asta, Mereu o să rămân un umăr de sprijin pentru tine” Sms primit la 05.50 – „Karen” Cuvinte aruncate într-o formă dezgustătoare pentru a alina ceva ce ar fi trebuit sters într-un mod mai mult sau mai puțin plăcut din…
Citește mai mult pe Ziua în care am îngropat roșul cu reflexii verzi…
Sătul de aparențe ce nici măcar să dorm nu mă lasă… mă prind de privirea ta, vreau să îți agăț culoarea ochilor, să o storc ca pe o portocală, să o torn într-un pahar și cu ea să mă îmbăt. Agonia zilelor ce nu vor mai veni e ca xanaxul luat în combinație cu alcool,…
Pășind spre sfârșitul universului pe o cărare aleasă întâmplător, mă lovesc de monotonia ființelor ce se vor umane și vor să îmi găsească un sens în lumea lor cubică. Trăind intens loviturile, vreau să mă arunc de pe calea ce atunci când tu erai cu mine eu am ales-o și nu mai vreau să o…
The Brutal Truth 