Opera celor 45 de acte…

Mă număr printre super novele speriate,
Ce își caută un alt suflet să ardă,
Din nou să strălucească,
Și pe alții de pe planetele lor verzi-albastre,
În viață să îi mai țină…

Dar exploziile sunt violete,
Expresiile de pe fețele lor violente,
Și cancerul de piele devine binecuvântare,
Combustia topește munții,
Într-un lac de foc vă înneacă…

De ghețurile lupte sunteți loviți,
Striviți, organele devin ornamentale,
Sângele pompat prin fântâni arteziene,
Dezumanizare la superlativ,
Strigâtele devin muzica divinității spectatoare…

Și nici crucile, nici rugăciunile, nici îngerii,
Nu vă mai salvează, ei existând,
Doar în mințile voastre bolnave,
Îndoctrinați, conștientizați, că sufletele sunt minciună,
Și evaporați, vă înjurați, ziua în care v-ați născut…

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: