Frumusețea ta va fi zdrobită de aceleași cuvinte pe care nu te temeai să le articulezi cu propria gură, arcuind buzele, apăsând cu limba pe dinții din față. Îți vei da seama ca interiorul e dincolo de orice intervenție divină și că prin simplul fapt că încă respiri, repercursiunile vor fi extreme. Limitele tale au…
Întunericul trecuse deja sub 0 grade dar nu inghețase, se prelingea în foițe aurite pe fețelele celor ce înainte de răsărit porneau în rutină. Sufletele lor se interschimbau atunci cand accidental două priviri adormite se întâlneau. Transferul avea loc cu jumătate de zâmbet. Cealaltă jumătate de zâmbet era ținută sub cheia amorțelii și avea să…
Soarele îmi aducea aminte de zilele de altă dată. Incandescența sa combinată cu briza rece mă duceau în zilele în care lucrurile încă erau normale. Ruptura de realitatea monotonă bine conturată a avut loc în prima etapă a evoluției. Produsele imaginarului comun luase viață. Lucifer conștientizându-și statutul atât incert cât și incomod de țap ispășitor,…
Te-am pus pe gânduri și ușor te-ai furișat pe lângă ele. Din frica celor ce i-ai putea pierde și din ideile la care alții vor putea ajunge, ai fugit. O muză intangibilă mereu ai fost, sintenteza idealului meu feminin, a ceea ce niciodata nu ar putea fi, dar totuși îi este dat să existe. Și…
Mișcări instabile de idei volatile, Ard în ignoranța sacrificaților din linia întâi Și tu zâmbind îi trimiți la osânda, Înspre reușita invaziei demonice. Armate peste armate zdrobite de zâmbete, Inimi deschise cu drujbele ochilor, Dinți de metal tociți de limbi, Și astre prăbușite în mișcări de revoluție. Sângele și carnea devin monedă de schimb, Pentru…
Eram înconjurat de acoliții săi. Erau peste tot. Treceau pe stradă pe lângă mine, stăteau la cozile la care ore în șir din cauza numărului masiv așteptam, erau în autobuze și la volane, veneau în clubul unde îmi ardeam timpul, îmi serveau whiskeyul cu 2 cuburi de gheață. Ea era cea care îi contura pe…
De ce trebuie intotdeauna să existe un el și o ea? De ce durerea trebuie definită prin cuvinte? De ce și iar de ce și pot continua la infinit cu aceleași intrebări de natură existențială. A pierde o ea, pe care ai deținut-o într-un sens iluzoric și infantil, printr-un simt de proprietate propagat pe banda…
Experiența umană, un alt concept fără nici o explicație logică, fără nici un fir pe care să îl apuci și să tragi pentru a ajunge la sensurile ce gravitează în jurul ei. Nimic din ce îmi spunea ea, nu avea un sens precis. Ambiguitatea, marea trăsătură a tuturor cuvintelor schimbate în acele intervale de timp…
The Brutal Truth 