Amintiri din epoca purpurie (part i)

Eram înconjurat de acoliții săi. Erau peste tot. Treceau pe stradă pe lângă mine, stăteau la cozile la care ore în șir din cauza numărului masiv așteptam, erau în autobuze și la volane, veneau în clubul unde îmi ardeam timpul, îmi serveau whiskeyul cu 2 cuburi de gheață. Ea era cea care îi contura pe acești demoni fără fețe. Era regina lor. Din câte aflasem era regina tuturor demonilor verzi dar si a unora din regnul celor roșii. Pe unul care nu era nici verde, nici roșu dar ceva mai negru, foarte slab și întotdeauna cu o privire moartă îl luase drept amant. Era ceva de nedescris.

Nopțile din cauza lor nu aveau sfârșit și stilul meu de viață s-a adaptat, chiar dacă cu sacrificiul tuturor plăcerilor datorate luminii calde a soarelui și căldurii emanate de acesta. Noaptea eternă începuse când și-a luat primul amant. Avea o piele atat de albă încât aveam motive să cred că e unul dintre copii pierduți ai lunei. Doar că părul și ochii atât de adânci și întunecați îi făceau natura demonică clară.

Ea era o zeitate ce întotdeauna găsea placeri ludice în tot cea făcea. Și nu doar ludice. Erotismul era marca domniei ei. Până și o privire accidentală te mângâia până în măduva oaselor și inevitabilul sfârșit al exploziilor orgasmice de factură fizică era deja consumat. Întotdeauna am încercat să mă abțin dar nu puteai să faci asta. Era împotriva legilor a nu consuma nici măcar în gol ceea ți-a fost dat să simți.

Era o seara de mai. Copacii vestejiți trebuiau să înflorească. Iasomia era peste tot, deja parazita mai mult de jumătate din arborii din oraș. Și marea metropolă era total adormită. Ceva suna a mâna ei. Dar nu puteam fi cu totul sigur până când, un nud translucid, o fantasmă alergând, mi-a tăiat calea izbindu-mă cu toată puterea în peretele de Vest al Ministerului Adevărului. Acolo în acel moment inima mi-a stat în loc și pentru o clipă chiar m-am simțit ultimul om de pe pământ.

Urechile mi-au fost cuprinse de plăcere și ridicând ochii din picioare spre cer, am văzut-o. Privirea ei m-a capturat fară a îmi da posibilitatea de a inspecta goliciunea perfectă și am fost transpus în raiul la care nu mai sperasem demult să îl pot visa. Era doar o stare, o stare sublimă, un sentiment ce singur nu era în stare să descrie. După avanlanșa de portrete ale celor mai plăcute tablouri din galeria emoțiilor am putut să îi analizez anatomia perfectă.

Vocea ei era divină în cel mai bolnav și contorsionat mod în care cineva putea să aibă coșmaruri vii.

– Și uite cum în cale îmi cade ultimul muritor, ultimul om din rasa pe care am stârpit-o cu mult amuzament din plictiseală.

Corzile vocale îmi înghețasere. Încercam să răspund dar unei zeități nu îți este permis și astfel tăcerea mea perpetua ceea ce urma să fie un monolog revelator.

– Te-am păstrat pentru că ar fi fost prea mult să distrug și ultima formă blestemată de viață din ceea ce odată erau marii gânditori ai umanității. Inocența ta pervertită de setea pentru carne te-au făcut să fii pe gustul meu. Și chiar dacă tot propriile mele creații încalec în fiecare noapte cu lună plină, dorința mea e de a da naștere următorului stăpân al Fiarelor de Noapte și a Tronului de Carne. Vezi tu Philosopheon, tu și ceilalți care îmi sunteți inferiori aveți un scop și acel scop îl veți atinge fie că voința voastră vă spune altceva. Dar cum perfecțiunea mea și capacitatea înnăscută a rasei tale de muritori e de a fi perfectibil, o progenitură cu ambele noastre gene va duce totul la un alt nivel. Tu nu îmi vei fi rege, dar vei rămâne liber. Și asta e legea ce în sânge ți-o voi scrie, te voi servi pe altarul din catifea și matase.

M-am trezit după aproape 45 de zile, într-un pat imens. Era un soi de pajiște stearpă din puf și textile fine. Îmbătrânisem cu aproape 13 ani. Pielea pătată și încrețită de pe mâini îmi dădea toate indiciile. Cu mult efort, oftând adânc, m-am ridicat și am început să străbat marea moale în care parcă fusesem aruncat din stele. La capătul ei, Arch, amantul reginei mă aștepta cu sulița sa înroșită în flăcarile ce din ochiii abisali curgeau. Știa ceva ce eu nu mai țineam minte. Ultimele amintiri vivide erau ochii ce m-au cuprins în menghina lor infernală din care nu reușisem să evadez.

Nici un cuvând și cu ultimul pas, cu sulița ce părea să crească în lungime am fost zgâriat pe obrazul drept. Un râs de-a dreptul isteric și a venit și cea de-a doua tăietură, drept în mijlocul frunții. Ciudat e că simțeam cum viața se întoarce și într-o clipă deja eram cu mâna dreaptă pe creștetul capului său și cu cotul stâng în gât. Lejer i-am rupt gâtul și cu ultima picătură de esență vitală scursă din corpul său, sulița deveni tăciune, apoi scrum.

Un vânt puternic, ce îmi aducea aminte de briza sărată a mării, veni și matură atât arma cât și victima. Într-un colț printr-o fereastră înfundată de același material textil precum marea întindere, văzusem ceva ce semăna a o rază de soare. O ușă metalică, cu zăvoare grele și balamale aurite îmi bloca accesul. Gândindu-mă la ce e după, ea s-a deschis, am fost temporar orbit.

După câteva momente, eram pe o plajă puternic însorită cu nisip de argint și marea sau oceanul de un turcoaz aprins. Nu mai văzusem soarele de mult prea mult timp și norii formau un zâmbet ce instantaneu mă trimise în brațele ei. Un sărut sângeros și cu buzele mușcate de colți mă aflam în apa ce îmi trecea de genunchi. În stânga mea o vioară levita scăpărând acorduri din epoci demult apuse. În dreapta un curcubeu miniatural tremura în ritmurile sacadante ale valurilor miniscule întreținute de cacofonia disonantă a corzilor. Și toul avea sens, echilibrul între macabru, demonic, divin și vital, stătea în balanța impusă de noua ordine. A fi un biet și simplu muritor deja era istorie…

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: