Lună: Noiembrie 2011

o zi banală

Înaintez pe străzile murdare, Călcând fără milă iarba proaspătă, Inspirând duhorile umanozilor pierduți, În propria irosință temporală. Străbat stările lor abisal simpliste, Instinctele pur animalice, Le gust sudoarea răspândită în aer, Mușc din carnea putrezită. Plăcerea devine chin, Suferința ajunge orgasm, A ejacula cu sânge, Singurul mod de trăi… Sămânța suicidului ajunge dulce, Impregnează fiecare…

Citește mai mult pe o zi banală

repetiții perpetue

Privesc universul din unghiul mort al percepției, Pecetluit de durerea ascunsă în actul creației, Săvârșit pentru eterrnități perdante, Ale unor anonimi creatori demenți jocuri… Legăturile dintre ea și ființa inițială, Sunt vagi, tind spre o abstractizare concinsă, A unor clerici mecanici de fluidizare, A unor credințe false… Și doar mie mi-a fost dat actul de…

Citește mai mult pe repetiții perpetue

Ea sau ea…

Privesc în golul din care mi-am făcut apariția, Purtat de gândul ei lasciv condimentat apatic, Perforat de colții înveninați cu simțirile radioactive, Pe ale căror aripi dintotdeauna am zburat… Vidul privirii ei încă mă atrage, Motivul imperfect de a fi acum, aici, Printre rămășițele meditației transcendentale, În care de frică am rămas suspendat… Frustrarea întârzie…

Citește mai mult pe Ea sau ea…

visul idealului împlinit…

Valurile iernii se sparg de pielea ta, Mult prea albă pentru a fi reală Și te găsesc ținută pe brațele zâmbitoare, Ale lunii, ce acum îți colorează ochii… Orele devin zile, Soarele e prea gelos să mai apără, Și noaptea e numai a noastră, O eternitate de îmbrățisări calde… Feminitatea ta mă scaldă în plăcerea,…

Citește mai mult pe visul idealului împlinit…

Dispariție fără sens…

Ochii tăi frumoși au explodat, Bucățile rămase reflectă realitatea, Ce se scurge prin fâșiile de carne, Pe care acum smulse din tine, Cu plăcere le devorez… Te-ai sinucis, Asta nu schimbă nimic Și încă tu, bântui porțiuni din creierul, Celui ce odată, acum prea mult timp, Îți ținea umărul să plângi… Ai fost poate, singura,…

Citește mai mult pe Dispariție fără sens…

Sacrificiu Preconceptual

Cuvinte prespălate de anticul ethos, Logos blestemată invenție umană, Pathos entitatea dulcei existențe, Comemorate în înșăși ființa. Axis Mundi, crucea oprimă, Înghite geniul, arde sclipirea, Termină omul ce trebuia să fie, Deschide Cutia Pandorei. Începe iubitul recviem, Instigă sfărșitul, Încornoratul e iluzie Și răul prostie… Ajung la fel, Devin, Ceea ce trebuia să fie, Crucificat…

Citește mai mult pe Sacrificiu Preconceptual