Saltele răsturnate în 45 de gemete decolorate, Paturi pline de pene ale îngerilor căzuți, Petale ofilite peste trupurile contopite, Sânge… mai mult sânge… albastru… Un trup se frânge în două după 5 minute, O altă tragedie pseudo sexuală, Un alt urlet de insatisfacție absolută, O altă curvă într-un vis sluțit… într-un infern ascuțit… Felii de…
Cuvintele tăvalite prin noroiul gândurilor tale, Împachetate pentru a frustra în continuare, O altă față, a unui muritor străvechi, Pierdut în propria-i profeție abisală… Căramizi și pietre pentru un zid invizibil, el adună, Le strânge din cimitire, din priviri și din vise, Încearcă a clădi o utopie inversată, Se pierde în detalii, le lasă…
Bucăți de carne aruncate înspre oameni, Canibalism expirat și modernism demodat, Eu între două pârghii, gata de deconstrucție, Ea trâgând cu forță de sforile hotărâtoare… În două luni și 4 zile, multe fenomene supranaturale, Poezia străzii, Sodoma și Gomora reloaded, Prins între adulter și incest, Omor și viol, strâpung limitele inexistente… Ador mirosul…
Înghit cuvintele aruncate, Mă spăl cu ele de păcate, Înventez circumstanțe atenuante, Ucid, violez… gândurile lor pierdute în soare… Aștept momentul gloriei eterne, Ascut lamele iubirii inexistente, Mă înjunghii de 45 de ori, Întru plăcerea de a privi, viață irosindu-se… O caut, părul ei e mai scurt, Roșul ei, mult mai portocaliu, Zâmbetul…
Căzut în genunchi, îmi acopar rănile cu una dintre cârpile rezultate din distrugerea, într-o oază de furie, a uneia dintre rochiile ei preferate. Preferam să o vad cu altul decât cu vena plină de otravă. Până și faptul că am izbucnit ca un nebun orb nu m-a ajutat deloc, tot ce am reușit să fac,…
Sunt prins între 6 pereți pătați în culori vii de umbrele trecutului. Ferestrele au fost înghițite acum mult prea mult timp. Lumina radiază din sentimentele mânjite pe tavan și pe podea. Mă târăsc, încerc să ies din cubul ce în curând îmi va fi ultimă destinație. Sunete râncezite se aud de dincolo. Urlete de disperare…
Locuiesc într-un nor negru de gheață, Mă tavălesc într-o cremă de pasiune, Arunc cercuri de ovație pe scări, Se învârt… cad… bucați… Singur sunt de-o viață, prefer să lipsesc, Din viața altora, să ma topesc urlând, Bat cuiele ignoranței, creierele infidele le proptesc, Sparg una chiar două pungi de idioți… Ridic un deget…
Și dacă știu că lucrurile sunt așa cum sunt… și poate aș fi vrut ca ele să fie altfel… și pentru asta ar trebui să gândesc pozitiv și să mă ridic într-un vis de zi, pe un nor albastru, lovind cu plăcere benzile de soare… Totul va fi bine încerc să îmi repet… totul va…
Privește-mă din zbor, Aruncă-mi cuțitul, Taie-mă adânc, Zâmbește-mi profund… Trântește-mă de stânci, Culege ce va rămâne… Ar fi atât de obscur, Să încerc să te am… Sânge, fum și scrum, Din ochi îmi curg, Te ating și sunt strivit, Doar de un gând… Gândurile tale mă țin departe, Ființele din mintea mea,…
Aer de acum 17 ani expirat. O singură chitară pe o scena aproape goală, un bas și un set de tobe de doua fantome mânuite. Ochii lui albastri privind mulțimea în extaz. Publicul sângerează, timpanele lor nu mai există. Valuri de sânge doboară scena. Îmi arunc chitara, în aer sar după ea, ating acele mici…
The Brutal Truth 