perpetuum mobile…

Sunt prins între 6 pereți pătați în culori vii de umbrele trecutului. Ferestrele au fost înghițite acum mult prea mult timp. Lumina radiază din sentimentele mânjite pe tavan și pe podea. Mă târăsc, încerc să ies din cubul ce în curând îmi va fi ultimă destinație. Sunete râncezite se aud de dincolo. Urlete de disperare îmi cuprind corzile vocale, mă forțez să tac, dar panica dictează. Sar și mă arunc dintr-un perete în altul. Camera începe să se învârtă cu miscările mele, bruscat mă trezesc prins în tavan, apoi direct în podea și în această ordine sunt prins și respins de toți cei 6 pereți. Plutesc în aerul ce are un miros de transpirație amestecat cu sânge. Așa și e, sângerez, din urechi îmi curg siroaie negre, din ochi, fire albastre, îmi pierd culoarea ochilor, culoarea sângelui, culoarea pielii, culoarea părului, devin una cu albul rămas printre pete. Încerc să îmi aduc aminte cum am ajuns aici. Durerea albirii e prea puternică. Știu că e vina mea și numai vina mea… dar asta nu e de ajuns. Lacrimile sunt singurele care mai au culoare, un albastru verzui ce pare a crea o mare… Mă liniștesc… Podeaua e lichidă, mă arunc, să mă înghită… Mă scufund, adânc și mult mai adânc…. până când cad într-o altă cameră, pe un scaun, cu un birou masiv de lemn, în față mea confuză, un bilet, cu scrisul meu de mână. „Ai murit… acesta este purgatoriul tău…pentru tot ce ai făcut…”. Găsesc un stilou cu o peniță ascuțită, mi-l înfing  în gât… Ajung în prima cameră și agonia se repetă…

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: