ultimul meu concert…

Aer de acum 17 ani expirat. O singură chitară pe o scena aproape goală, un bas și un set de tobe de doua fantome mânuite. Ochii lui albastri privind mulțimea în extaz. Publicul sângerează, timpanele lor nu mai există. Valuri de sânge doboară scena. Îmi arunc chitara, în aer sar după ea, ating acele mici acorduri într-o serie de miscări nemaivăzute. E despre o fată, pe care am cunoscut-o acum scurt timp. Microfonul mă urmărește în aer. Îmi arunc cuvintele despre ea în microfon, ele explodează în mulțime, împraștie bucați de carne. Îmi aprind o țigară. În chitara albastră carnagiul reflectat este. Scrum, fum, carne și sânge, mai mult scrum… mai mult fum… mai multă carne și mult sânge… Reacții violente la versurile violete despre  o târâtoare negativă. În ochii lor sunt un zeu… mă arunc peste cei încă în viață, pe brațele lor sunt purtat… de aici acolo… aruncat înapoi pe scenă pentru următoare piesă. Îmi aduc aminte că ea nu e aici și nici nu va fi, îmi strâng bine brațul stâng, îmi înjectez heroina și apoi cu o carabină îmi împrăștii creierii, ce acum împodobesc grif-ul și bridge-ul chitării… nu înainte de a termina ultima piesă și de a o dedica ei…

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: