Lună: Ianuarie 2012

revelație conștientă

Sunt sătul de iluziile ce pun în mișcare societatea umană. Cu toții murim devenind o statistică făra sens. Timpul nu ne iartă și istoria ne distruge identitatea parțial definită pe parcursul anilor în care suntem aruncați pe scena făra nici un spectator. Nimic nu are nici un sens, supraviețuirea este supraapreciată și acțiunile sunt irosite…

Citește mai mult pe revelație conștientă

Teroarea latentă (part i)

În camera 32 de la etajul 13 singurătatea devenise intregitoare pentru atmosfera decadendă ce domina hotelul, decolora orașul, redefinea realitatea acelor zile ploioase din octombrie 2045. Bezna devenise în sine o amintire. Un prilej pentru a retrăi zilele în care uitam de timp în compania celei ce mi-a scăpat. Un singur lucru nu era clar.…

Citește mai mult pe Teroarea latentă (part i)

La vie en noir…

Trecuse mai mult de jumătate de oră după miezul nopții. Luna acum aflată undeva după primul pătrar îmi inspira subtil că ceva nu e în regulă cu acest munte. Aveam vise de vară târzie în care urcam și urcam până când ochii ei de înger nu mă mai găseau și mă aflam undeva departe de…

Citește mai mult pe La vie en noir…

realul efemer

Iți privesc frumoasa figura, Zdrobită de inutilitatea de a trăi, Înconjurată de miasmele ignoranței, În care cu mult interes te complici. Frumusețea ta în iad nu va fi apreciată, Va fi mutilată cu precizie, Pielea îți va deveni vălul funerar, Ochii-ți vor vedea neputința. Crucificată îți voi citi sentința, Căci locul Diavolului tău fictiv, Forțat…

Citește mai mult pe realul efemer

vis narcoleptic

Am văzut finalitatea inevitabilă integrată în materialul instabil al timpului și al spațiului. Universul doar o altă față a unei conspirații ce transcende limitele minții pe care din păcate o posed. Ceea ce se întâmplă chiar în aceste momente în care pixelez această foaie virtuală este de neimaginat și ceea ce credeam a fi margini…

Citește mai mult pe vis narcoleptic

trădarea, inerența ființei

Ochi blocați în ceafa celui trădat, Particule de plumb împrăștiate violent, Suprimă trecutul glorious al amintirilor, Transformând prezentul într-o alta epocă. Durerea e absurda, Derivă realitatea, divulgă ficțiunea, Anturajul opusurilor cotidiene, Din mintea bolnavului în stadiul terminal. Moartea nu va fi niciodată sfârșitul, Finalitate este dată de transcendență, Limitările dispar și infinitul se supune, Cel…

Citește mai mult pe trădarea, inerența ființei