Obsesii vicioase…

Sătul de aparențe ce nici măcar să dorm nu mă lasă… mă prind de privirea ta, vreau să îți agăț culoarea ochilor, să o storc ca pe o portocală, să o torn într-un pahar și cu ea să mă îmbăt.

Agonia zilelor ce nu vor mai veni e ca xanaxul luat în combinație cu alcool, te lovește direct în materia cenușie ramasă în urma tragediilor pseudo emoționale, se dezvoltă într-o tumoare roz și dizolvă întreg sistemul osos, eu acum fiind o masă lichidă ce se va potrivi în orice formă al oricărui pahar al oricărui cocktail pe care tu cu sete il vei bea.

Îmi este dor de cineva, nu neaparat de tine, cineva cu care până în zori despre origini să filosofez, cineva care să îmi spună noapte bună, cineva pe care în nopțile reci de mai în brațe să încălzesc, de cineva pe care să nu urăsc, de cineva căruia nu i-aș putea greși, de cineva căruia să îi fiu  absolut loial…

Soarele se luptă să îmi spele aceste dorințe idioate din creier, într-un moment mai intens de radiații UV în proporții exagerate reușeste și din nou găsesc extazul pierdut în locul gol și rece din al meu pat…

Skinny, un blestem pe care aș vrea să il exilez, să nu mai raportez nimic la tot și totul la nimic, dimensiuni ce oferă prăjituri pentru retina mea ce în fiecare zi sângerează sub atrocitățile vizuale de care mă lovesc.

Și dacă ar fi să ma las dominat de tot ce nu e Skinny ar fi o zi de doliu, ar fi o zi în care aș putea spune cu zâmbetul pe buze că îmi trebuie alte pasiuni, urgent, materializate în pulberile orale al căror molecule mă transportă într-un loc în care moralul meu putea supraviețui nebântuit și nemasacrat și singur…

Prafurile se transformă în linii, linii trase cu sete de pe coloana ta vertebrală, ore și ore de reprocitate, zile  negre fumate prima dată de către un zeu, natura insuficientă pentru supraviețuire și plumb, bucăți de plumb frumos rotunjite, încadrate în cartușe cu prafuri explozive, un trăgaci, un singur țel, o pictură în relifel pe peretele din spatele meu …

Felii de imagini, picături de sunete, atingeri ce nu se regăsesc aici, practici barbare de a interacționa într-un mod așa zis, uman, scene în care grotescul devine noul negru purtat de câteva, mai bine spus, două, modele arogante împiedicându-se pe podium în momentul,  în care oasele li se sfarmă în cioburi de speranță…

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: