Jurnal ii

Lumina se învârte în jurul meu. Sunt bombardat cu sunete din toate părțile și nu înteleg nimic din ce mi se întâmpla. În creier se produc reactii adverse asemenea unor erupții vulcanice la nivel de cortex. Lava emoțiilor din trecut se adună și curge prin urechi spre gură pictând buzele într-un mov cenușiu asemnea necrozei.

Sunt înconjurat de figuri necunoscute ce râd și mă arată cu degetu. Nimic nu are sens. Încerc să mă trezesc din acest coșmar dar sunt lăsat să sufăr pe motiv că totul e real. Realitatea ce mă înconjoară se deformează după voința umbrelor trecutului. Sunt mielul de sacrificiu a unei societăți bolnave. Putregaiul cenușiu consumă natura umană lăsând în urmă o hoardă barbară în totalitate neadertheliana.

Reușesc să mă adun și să ma ridic pe vârful munților ignoranței și să privesc creatorul direct în ochii lui de foc. Privirea lui îmi ridică temperatura interioară, încep să mă topesc de la interior. Lupt cu aceasta stare absoluta de febrilitate si dispar de sub privirea atot-nimicitoare.

Ma regasesc pe un drum pierdut pe care l-am mai parcurs de sute chiar mii de ori. Am fix aceleasi senzatii pe care le aveam si atunci si asta ma linistește. Senzația devine sentiment, sentimentul se transformă în realitatea prezentă și astfel mă las dus pe această cărare până la capăt.

Sunt gata sa cedez forțelor universului, să devin una cu praful stelar, una cu radiația cosmică. Dar ceva nu mă lasă să ma liniștesc. Trecutul meu acum in forma unui titan din umbre si flacări mă apucă cu biciul său de piciorul stâng. Incepe să ma tragă spre el.

În acest moment încerc să contemplez prezentul și viitorul in speranța ca voi evada. Nimic nu pare să aibă efect. Imi imaginez o suliță și un scut de gheață. Scutul prezentului și sulița viitorului. Reușesc să mă eliberez.

Privesc bestia în ochii ei de foc. Am senzația că nu e nici o coincidență. Bestia a fost trimisă de creator ce mă simțise vulnerabil. Blochez cu scutul spada înflăcărată ce încearcă să mă doboare. Sunt trimis în spate. Acțiune – Reacțiune.  Îi blochez următorul atac și reusesc să îi înfing vârful înghețat al suliței direct în fruntea întunecată.

Mă intorc fericit că am scăpat. În spatele me gheața se sparge și sunt supt în lacul ideilor pierdute. Lichidul îmi invadează căile respiratorii apoi plămânii. Incep să mă dizvolv. Devin o idee pierdută într-un peisaj urban decadent. Devin ecoul din întunericul aprins de lămpile stradale. Ajung să fiu zgmotul de fundal al orașului în plină activitate autodistructivă.

Ramân umbra din soare a fiecarui humanoid…

experiment experiment final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: