Salam pe pâine

   Trei nuanțe de gri îmi pictează tabloul ce se află în plină desfășurare de forțe în creierul meu împărțit în două. Acestă frază anterioară extrem de captivantă chiar dacă cu o aromă subtilă de aberație nu îmi dă pace și se materializează într-o monstrozitate feminină pe nume Ea. Ea este aici. Sau cel puțin era. Acum câteva secole, acum când modernitatea deviază comportamente, atunci când viața mai valora ceva și nu era atât de ieftină.
 
   Temporalitatea îmi dă mari batăi de cap. Nu mai vreau secunde, zile, ore, ani, luni, decenii, milenii și secole. Vreau ca atunci, acum și în viitor să fie același lucru și să nu se schimbe cum bate vântul suflat din gura unora sau altora.
 
   Sunt sătul de tratamente violente împotriva altor neamuri. Îmi place violența atunci când e într-o pseudo realitatea virtuală în care calci oameni cu mașina pe care ai furat-o după ce proprietarului anterior i-ai tras un glonț în cap și de asemenea atunci când pe ecranul mare, chiar uriaș și argintiu se proiectează schimburi de focuri, explozii, decese, măceluri.
 
   Dacă nu mă puteți urmări, renunțați la această fudulie pe care egoul vostru câteodată de-a dreptul prostănac încearcă să o perpetueze. Am prea multe idei să va ofer vouă și creierelor voastre de găină, un fir simplu pe care apoi să îl discutați când rămâneți în pană de subiecte legate de vreme.
 
   Mă doare stomacul infernal. Azi nu am mâncat nimic. Sunt un gurmand conștient de faptul că pe structura sa osoasă se odihnesc aproximativ 15 – 20 de kilograme în plus de adaos comercial pe care l-a înfăptuit frecând-o la rece.
 
   Creierul meu este o altă ființa vie în interior. Câteodată sau mai bine spus, de cele mai multe ori, încearcă să ma convingă și să ma supună la acte în detrimentul inimii. Inima mea e doar un mușchi ce își indeplinește relativ bine datoria. E un război rece ce a pornit atunci când din grota primordială ieșit, după câteva luni de zăcut în urină fetală, creierul s-a supărat pe inimă ca e prea mică să îl irige mai bine. A pierdut atunci câteva sere și plantații importante de sinapse și o uriașă cireadă de neuroni ce nu au fost bine alăptați cu sângele vital supraviețuirii.
 
   Am alte 20 de idei plus 25 de gânduri ce vor expulzate pe albul ecranului steril. Aș bombarda o foaie de hârtie cu multe multe cuvinte dar din păcate scrisul meu de mână e un holocaust nuclear. Salvez viața unui copac bâtrân și atotștiutor decât să dau drumu la apocalipsa cu zombie ce sub ochii mei o ia razna în momentele în care cerneala umple hârtiade heroglife din paleolitic.
 
   În sfârșit am un moment de sinceritate și observ că nu pot să scriu și scriu pentru a nu polua fonic. Aproape 45 de gânduri mai târziu ce în conștientul meu s-au înșirat gingaș precum participantele la un concurs de miss, mă opresc să recitesc toată grozăvia. În al univers aș scrie bine, în universul B ce e paralel cu universul Y, scriu și public romane polițiste de succes. În varianta c1 a universului G3 primesc premiul Nobel pentru literatură. Un altul pentru pace în momentul în care arunc la gunoi toată ura rasială și pacea mondială devine o realitate crunt de plicticoasă.
 
   Sunt singurul supraviețuitor al unui genocid cultural pus în aplicare într-un cincinal ticălos de către ignoranța voastră virulenta.

 

Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: