între contrabas și acorduri spațiale

Ochii tăi erau fixați pe tavanul pictat în culorile stridente ale universului, în timp ce sufletul ți se răsucea treptat, pe ritm de contrabas, în jurul degetelor mele ce acum apăsau clapele celor mai sensibile amintiri pe care înca le păstrai în tacere.
 
   Soarele îți transforma șuvițele brune într-un blond psihedelic ce mă aruca în stări de extaz și uitare a faptului că numai eram demult la nivelul 454 din turnul de oțel, sticlă și beton.
 
   Orbitam în jurul unei supernove ce încerca să îți răpească din splendoarea adormită; Sistemul nostru solar un punct pe corpul tau prea alb să fi fost real. Și zborul nostru intergalactic era la destinația de nicăieri, o altă epocă cu tine în brațe, o alta în confruntări mentale, un alt duel de egouri, o altă ceartă orchestrată fi de un pian.
 
   Dar te-ai întors în mica ta cochetă stație spațială unde toți erau dirijați spre un adevar neclar; beat-ul agoniei îți schița o altă etapă din ceea ce ar mai fi putut să fie.
 
   Pe spatele unui gândac uriaș de galaxie, tu cu ale tale marionete, într-o mare desfătare, mă îngroziți prin ignoranța strălucitor elegantă, frustrantă pentru un cerșetor spațial ca mine.
 

 

   Gândacul vostru electronic, cea mai șic adunătura extraterestră, în care în nici o eternitate amară nu voi fi prins, târat forțat, spălat pe cortex și integrat.  

Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: