Reverie de nectar

Petale de catifea vișinie, se scrug, aluncă… îți mângâie pielea, dau viață privirii tale pierdute în cacofonia dimineții reci de vară târzie. Gurile de vin sorbite cu neincredere ți-au lăsat două dungi ce îți trasează conturul șoldurilor curbate asemenea craterelor lunare. Spatele tău e arcuit și încă simți furnicăturile salivei calde lăsate in sărutari ascuțite.

Fumul acum inhalat te va învălui în ceața sentimentului pur pe care sunt prea distras să ți-l  transmit direct fară blocajele omului îndrăgostit și idiot. Trei clape, un semiton și două tonuri, ți se așează în suflet, te pătrund în adâncul fără de sfârșit, te trec fiori și apăs alte trei clape, delirul melodic te ridică, te întinde, te strânge… adorația eternă prin jocul atingerii neinsuflețitelor dreptunghiuri de fildeș alb și negru.
Începutul își pierde finalitate într-o ludică luptă pentru adevăr și ochii îți strălucesc lunar, privindu-mă, dezbrăcându-mă de material, transpunere orgasmică în veșnicul imaterialul.
Gândurile se supun instinctului primar, beție animalică urmată de murdar, griuri disipate în anonimat și limba ta îmi spune povestea pe care nu ar fi trebuit să o ascult.
Două devin una, doi devin același fum, clipe interminabile, dulce și amar și ești tot aici în constelația de praf și jar inspirată forțat cu plăcere.
Timpul se dilată, ne înghite, ne aleargă, ne îmbrățisează în caldul ascunzătorii de pâmânt și beton armat, pe care o vom împărți inconștienți în pace.

experiment poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: