Amintiri din epoca purpurie (part iii final)

Întunericul care atunci când este frig mușcă are rostul lui. Mușcă din carne, mușcă din oase, sfâșie pielea dar în același timp te trezește brutal dar eficient din fanteziile create în momentele în care gândurile îți fug în mai mult de o direcție și realitatea ta nu mai e cea care corespunde absolutului.

Și am fost martorul zilei în care cerurile au ars și apoi au devenit piatra pusă la temelia instituțiilor noului Imperiu Purpuriu. Chiar dacă Mephisto fusese decapitat, Lilith, nume pe care și l-a însușit după ce a ucis-o cu sânge rece pe amanta Diavolului, l-a readus la viață și a devenit mâna dreaptă și șoapta urechii stângi. În același timp, după noul act de resurecție, revoltele din Infern au fost înăbușite definitiv și astfel Raiul s-a simțit dator să trimită un convoi diplomatic pentru a întelege intențiile și direcțiile noului regim.

Marele creator, Dumenezeu, asta în viziunea adusă la viață materială de imensul imaginar comun, și-a trimis propriul fiu, Iesus, garda acestuia fiind Sfântul Petru, Păstrătorul Cheilor Cerești și Generalii Arhangheli Micael și Gabriel. Regina era conștientă de cei patru chiar înainte de a fi trimiși. Prin actul de procreare cu Mephisto, a căpătat multe dintre capacitățile sale extraodinare, cea mai folositoare fiind cea de a vedea lucrurile nesăvârșite în curs de realizare. Cei patru au fost primiți în Noul Purgatoriu unde au stat la discuții timp de 40 de zile. Rezultatul a fost ca Iesus era sedus, chiar amorezat de irezistibilitatea farmecelor feminine ale reginei, Petru, întemnințat sub tortură și ceilalți doi sodomizați astfel prin indepărtarea purității în care stătea adevărata lor putere devenind îngeri căzuți, acum scalvi fără voință, încluși în noua forță armată a Iadului. După aflarea veștii, mare parte din îngeri au dezertat și astfel Paradisul a rămas pustiu, plin de cadavrele imateriale ale celor care și-au aplicat sui caedere.

Un singur pas mai rămânea de făcut. Iesus sub influența iubirii decadente a urcat în Rai, a intrat în marele templu și și-a decapitat tătăl, singurele gesturi fiind schimbul de priviri din cei patru ochi, doi care cerea milă, ceilalți doi tulburați de faptele comise necondiționat. Și astfel din rămășitele fostului Mare Creator, Lilith și-a făcut căptușit noul tron, acum devenit Tronul Divin.

După acest mare dar, Iesus a devenit mână stângă, șoptitorul urechii drepte și totodată a oferit sămânța ce a dat naștere demonilor roșii. În acel moment, nou-născuții au fost trimiși să incinereze cerurile și sufletele rămase în Rai au fost folosite drept mână de lucru pentru construirea templelor uriașe a noilor centre de comandă din Imperiul Purpuriu.

Având drept dominioane atât ce e deasupra cât și ce e dedesupt, a început marea campanie de eliminare sistematică a zeilor din vechile credințe. Nu a durat mult și ea a ramas, unic conducător peste acest vast imperiu. Singura piedică pentru a putea transcende în următorul stagiu al Infinitului Rit de Transcendeță rămânea negăsitul dar existentul Anonim Creator Dement, sursa existenței în formele ei supreme.

Aveam sentimentul greu de ignorat că nu mai eram unde trebuia să fiu și că aici unde soarele ardea cu blândețe aveam să găsesc un răspuns la toate întrebările până atunci nearticulate de corzile neuronale și de cele vocale. În această junglă mult prea verde pe una dintre cărările ei, am observat un bătrân însoțit de un copil. Cel tânăr îl bombarda pe cel înțelep cu întrebări la fiecare doi pași făcuți. Răspunsurile erau atât de pertinente și atât de complexe încât mă mira că cel mic nu continua cu clasicele de ce –uri, mulțumindu-se să treacă la următoarele curiozități. Din străfundurile minții reveneau fragmente care îmbinate îmi expuneau următoarele întrebări cât și următoarele răspunsuri.

– „De ce există doar Bine și Rău și nu există nimic între? Poate eu nu vreau să aleg între cele două ci vreau să aleg altă posibilitate…”
– „Vezi tu, acești doi poli, nu au avut niciodată rostul de a fi elemente determinante definitive. Ele sunt folosite pe post de sisteme de referință doar de cei ce încă nu au avut curajul pentru a alege altceva și nu vor să ajungă la sursa care delimiteaza aceste Bine și Rău.”
– „Și cum pot să știu dacă am sau nu curajul de a face asta? E chiar doar atât de simplu?”
– „Nimeni nu a spus și nu a simțit ca e ușor. Doar tu poți întelege prin voință calea pe care deja ai ales-o. Poți să uiți tot ce știi și golindu-ți cugetul de elementele de prisos vei găsi exact ceea ce cauți. Totul stă în puterea ta de a îți lăsa liber imaginația”

I-am lăsat pe cei doi în urmă și atunci am înteles ceea ce trebuia să fac. La fel cum ceea ce până acum avuse loc doar prin faptul că imaginarul comun, chiar dacă individual slab, a creat ceea ce nu ar fi trebuit să se nască așa că am început drumul spre lupta finală pe care o aveam de dus.

Am pătruns în pântecele Anonimului Creator Dement de acolo am reușit să ajung din nou în Imperiul Purpuriu care deodată devenise o mare masă vâscoasă translucidă ce acum schița din neant un uriaș. Acela era ansamblul total al materialității scornită din mințile celor ce niciodată nu au simțit aerul rece și lumina libertății gândului pur. În marele vid deja eram mai mult decât o insectă în fața titanului rupt parcă din inimaginabil. În mâna dreaptă prin fabulație un scut uriaș am obținut iar în cea stângă un soi de armă ce oscila într-o serie completă de instrumente pe care aș fi putut-o folosi pentru a răni.

Fără nici o mișcare cele două mâini mi-au fost retezate și spațiul însuși a început să râdă în rafale de o intensitate insuportabilă. Ridicându-mă din șoc am luat-o la fugă dar picioarele mi-au fost topite. Fizic era de neatins. Și mi-am adus aminte vorbele bâtrânului. În acel moment cioburi de lumină au început să consume titanul din interior, acesta îngenunchind.

Fracțiuni de timp mai târziu. Eram cu clipe înaine de startul marii revoluții spirituale. Atunci folosindu-mă de ultimele fire de energie am blocat curgerea imaginației tuturor astfel spârgându-mă în 7 miliarde de bucăți metalice ce acum blocau întru eternitate producerea catastrofei ce ar fi insemnat finalul definitiv și irevocabil al umanității așa cum o știm astăzi.

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: