trădarea, inerența ființei

Ochi blocați în ceafa celui trădat,
Particule de plumb împrăștiate violent,
Suprimă trecutul glorious al amintirilor,
Transformând prezentul într-o alta epocă.

Durerea e absurda,
Derivă realitatea, divulgă ficțiunea,
Anturajul opusurilor cotidiene,
Din mintea bolnavului în stadiul terminal.

Moartea nu va fi niciodată sfârșitul,
Finalitate este dată de transcendență,
Limitările dispar și infinitul se supune,
Cel decedat devine rege peste absolut.

Puterea nu corupe,
Excepția de la regulă imparte dreptatea,
Ce niciodată nu își va găsi locul,
Între trădatorul efeminat și victima din balta rece de deznădejde.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: