Voluptatea depresiei…

Culoarea depresiei e goală,
Pătrunde prin aer în plămânul damnat,
Din interior mușcă și sfâșie,
Elimină optimismul, asimilează speranța…

Victima rămâne singură între oameni,
Vede doar zilele ce i se sfârșesc,
Miroase propria-i putrefacție,
Își blesteamă condiția inevitabilă…

Ajunge obsedat de cunoașterea fatală,
Cu fiecare noțiune dobândită e cu un pas mai aproape,
Zâmbind sarcastic își arată colții,
Plonjează în nimicul absolut, se stinge…

Din El rămân doar bucățile,
Scrijelite pe dușmanii, foile albe,
Suntele imprimate pe pereți
Și focurile din adâncurile primitoare.

Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: