o zi banală

Înaintez pe străzile murdare,
Călcând fără milă iarba proaspătă,
Inspirând duhorile umanozilor pierduți,
În propria irosință temporală.

Străbat stările lor abisal simpliste,
Instinctele pur animalice,
Le gust sudoarea răspândită în aer,
Mușc din carnea putrezită.

Plăcerea devine chin,
Suferința ajunge orgasm,
A ejacula cu sânge,
Singurul mod de trăi…

Sămânța suicidului ajunge dulce,
Impregnează fiecare neuron apatic,
Mă atrage spre o ea necunoscută,
Îmi pune țeava în gură, apasă pe trăgaci.

Ploaia de creieri e spectaculoasă,
Culorile curcubeului consimțit,
Negrul și albul regretului extrem,
Absorbit în cadavrul din aleea scăldată în ignoranța amără.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: