repetiții perpetue

Privesc universul din unghiul mort al percepției,
Pecetluit de durerea ascunsă în actul creației,
Săvârșit pentru eterrnități perdante,
Ale unor anonimi creatori demenți jocuri…

Legăturile dintre ea și ființa inițială,
Sunt vagi, tind spre o abstractizare concinsă,
A unor clerici mecanici de fluidizare,
A unor credințe false…

Și doar mie mi-a fost dat actul de final,
Posibilile alegeri ale unui muritor,
Ce va refuza vehement să termine,
Ceea ce alții te-au făcut să crezi…

Și ea devine un soi de escapadă,
Înghețată în timpul devenit uman,
Spațiul devorând materia,
Și noi doi, îmbrățișați arzând.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: