visul idealului împlinit…

Valurile iernii se sparg de pielea ta,
Mult prea albă pentru a fi reală
Și te găsesc ținută pe brațele zâmbitoare,
Ale lunii, ce acum îți colorează ochii…

Orele devin zile,
Soarele e prea gelos să mai apără,
Și noaptea e numai a noastră,
O eternitate de îmbrățisări calde…

Feminitatea ta mă scaldă în plăcerea,
De a gusta ce nici zeilor nu li s-a dat,
Ce acum de sus se uită și disperă
În agonia superiorității aspru abisală…

Noua nu ne-a fost dat să ne găsim,
Și astfel te pierd din nou,
Cum niciodată nu te-am găsit,
Al meu dulce vis de toamnă amară…

„ … blondei cu ochi căprui pe care nu am cunoscut-o”

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: