Dispariție fără sens…

Ochii tăi frumoși au explodat,
Bucățile rămase reflectă realitatea,
Ce se scurge prin fâșiile de carne,
Pe care acum smulse din tine,
Cu plăcere le devorez…

Te-ai sinucis,
Asta nu schimbă nimic
Și încă tu, bântui porțiuni din creierul,
Celui ce odată, acum prea mult timp,
Îți ținea umărul să plângi…

Ai fost poate, singura,
Capabilă de a gândi cu adevărat,
Motivul absolut pentru care te voi iubi,
Îți voi iubi cadavrul, duhoarea,
Tărână ce te învelește…

Am vrut să te ard,
Să îți păstrez cenușa,
Dar Dumnezeul tău cretin,
Te-a vrut cât mai adânc,
În pământul din care pesemne te-a creat.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: