ultimele cuvinte scrijelite pe un perete…

În ochii celor ce vor rămâne, nu voi vrea să fiu nici măcar o umbră, nici o vagă linie de lumină, nici măcar un gând în mintea celor ce i-am întâlnit și i-am atins, poate violent, poate mult prea ușor pentru gustul lor ce m-a determinat să ajung să stau cu țeava în gură, cu degetul arătător pe trăgaci și să privesc în gol…

Gustul buzelor mele pe ale lor, ar vrea să fie cât mai amar sau căt mai fad și zâmbetele ce niciodată nu le-am imprimat și acele râsete pe care aș fi vrut să le stârnesc, dar n-am reușit, pentru că sunt un ratat și într-un tipar monoton mă voi sfărși…

Mâinile ce le-am încălzit, acum vreau să înghețe, sângele ce l-am pornit vreau să se coboare ușor, agitația nopților ce cândva poate le-am dăruit să devină un calm al dracu de plictisitor și să omoare ceva precum pasiunea pe care nu s-a întâmplat să o stârnesc, orișicât m-aș fi străduit…

Am spus poate prea mult, poate mult prea puțin, dar asta-i tot și golul se deschide și mă înghite, când bucata de plumb îmi ajunge unde mi-a rămas țeapăn ultimul gând care acum în ignoranță și în mult sânge se stinge.

experiment final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: