Imposibil evitat…

A aștepta inevitabilul e o inutilitate cronică,
Manifest al unui zâmbet cu colți de diamant,
Ce nu va mușca absența aruncată și lăsată,
Să putrezească într-un frig absurd…

Și gândurile sunt sfășiate de întrebări,
Ale căror răspunsuri se găsesc înecate,
În văltoarea umedă de sângele,
Acum uscat de vânturile deznădejdii…

Și bisericile sunt de vină,
Ridicate ca ciupercile după ploaia,
Care a sters orice urmă din demnitatea,
Unei rase, acum apusă pe căile decadente.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: