Înțepături lașcive…

Pielea ta, un strat de ace ascuțite,
Placerea definitorie a ajuns,
A întepa, a înțepa, a mă întepa,
Până când pielea îmi ajunge,
Un mare sistem de irigare al roșului vital…

Te mai oprești, mai arunci un zâmbet,
Precum bolnavilor terminali la pat din milă,
Dar nu durează mult și iar începi,
Continui într-o manieră aproape sadică,
Și la sfărșit mă îmbrațisezi…

Nici sarcasmul, nici ironia, nici cinismul,
Nimic din armele mele tradiționale,
Nu poate face față armurii tale impenetrabile,
Al cărui asediu, încă mă chinui să nu abandonez,
Dar zâmbetul tău, privirea și îmbrațisările sunt dezarmante.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: