ne naștem și murim, singurele adevăruri absolute…

Trăim iarna nucleară a tinereții irosite,
Deșeurile sunt acum momentele pierdute,
Anii scurși atârnă greu,
Și gâtul trosnește în 1,2,3…

Suntem forțați să ne adaptăm,
Rebeliunea infantilă, vis de vară putrezit,
Libertatea ca și realitatea,
Devine o iluzie fără valoarea de adevăr absolut.

Jocurile duble, emoțional sunt perpetuate,
Ironiile atacă din ce în ce mai frecvent,
Sarcasmul devine prima limbă,
Cinismul materia ce ne compune…

Apărem, aparent ne naștem,
Viața trăită, invenția unei bucăți de hârtie,
Tot ce sigur știm, e ca spuneam adio,
Și în câteva momente, murim…

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: