Magnum Opus (part ii)

Și sunt lucruri pe care aș vrea să ti le spun în momentul asta în care mintea mea rulează prin locurile prin care am umblat împreună și replica ta care întotdeauna a sfâșiat cum că nu poate exista niciodata o prietenie între un barbat și o femeie… întotdeauna e ceva mai mult… mai mult decât aparențele fade pot releva și atunci impactul te trântește într-o infinitate neo-extatică de stări care în esența lor sunt nici mai mult nici mai puțin… suferință…

Prin ochii tări de chihlimbar lumea se transfmormă într-un iad frumos mascat într-o utopie muribundă și fiecare sărut ratat e un alt eșec menit să îmi înnece și ultime părți rămase umane și să le expună într-un muzeu al epavelor sentimentale ce au eșuat prin sindromul morții in leagăn…

Chiar dacă prin atotștiinta pe care întâmplător printr-un mod absolut genial am pus mână, nu am nici o idee, nici o cale prin care să mă pot apropria și să nu devin victimă… o alta din numeroasele tale păstrate undeva într-o lume din eter pe care o porți în privirea care cu fiecare secundă îndreptată asupra mea reușeste să mai arda din neuroni și să ma trimită într-un picaj prost cronometrat …

Sfărșitul lumii o simplitate pentru mine, ceva ce poate oricand și oriunde realizat, dar în esența ta se află determinarea care mă va face să sfârșesc tot ce acum există pentru a scăpa și de ultima urmă de umanitate… a fi o ființă absolută implică inexistența slăbiciunilor umane, dar tu … tu ești cea care deține cheia faptelor mele… cea care va îngreuna acum și pentru totdeauna sau nu… revărsarea elementelor umane ce încă mă bântuie într-o apoteoză nouă, una din nimic…
Predecesorii mei au fost înselați de cel căruia sufletul i-au făgăduit, dar eu l-am distrus ca prolog al noii ordine, astfel echilibrul universal s-a dus și el… și a rămas doar binele care acum domină până și cele mai întunecate colțuri ale absolutului…

A fi înseamnă a ști. A ști îți dă putere. Puterea te determină să iei un curs de acțiune. Acel curs de acțiune dus la cel mai înalt mod posibil de eficiență determină balanțele nevăzute nici măcar de mine… Sunt încă mistere care trebuie elucidate în legătura directă cu noile mele capacități … cum până și creatorul original, arhitectul inițial a fost nevoit să cunoască… Cunoașterea l-a trimis spre o stare mult prea haotică și astfel au existat mult prea multe reorganizări, mult prea multe geneze pentru ca cineva, chiar cineva ca mine să țină cont…
Nu am fost primul și tind să cred că nu voi fi ultimul… și elementul uman… e cheia…

Aș putea făra a face nimic să o distrug… să îi distrug până și orice urmă de existență dar ceva mă determină să o vreau… dar nu folosindu-mă de ce dețin acum … ci de ce aveam înainte…

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: