Belua multorum es capitum

În întunericul vărsărilor de sânge,
Lumina arde ca o supernovă în delir,
Lacrimile devin pietre,
Pietrele din cer se avântă,
Lovesc așa zisele suflete nevinovate…

În Întunecimea de după bombardamente,
Urltele de durere pentru zăpada,
Ce transformată în liniște mortuară,
Trezește cimitirele cu încantațiile,
Pâgâne ale unui rit de adio…

Explozii pasagere ale unui nebun vis,
Realitatea sa un carnagiu de hârtie,
Pe hartie statistica relevă adevărul,
Nimeni nu e scutit,
Toți vor suferi până la eliberarea finală…

Soluția finală un scop într-un hățiș,
De ramuri, spini și franjuri,
Bucăți de carne, bucăți de credință,
Amestecate în amintirea veacurilor,
Ce vor sterge totul cu buretele lor de fier…

”Inspirat de Simfonia No. 7  de Ludwig Van Beethoven.”

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: