Remușcări latente

Pătruns de zâmbetul tău malign,

Privesc lacrimile de sânge albastru,

Cum curg în șiroaie infinite,

Se adună și îmi înneacă  orgoliul.

 

Am promis că rana se va vindeca,

Cancerul va deveni doar un coșmar,

Și zâmbetul tău pur va straluci,

Și în picioare cu sete mă vei călca.

 

Amintirile devin clipe pline de misticism verde,

Amestec de sexualitate și emoții roșii,

Formulă chimică a existenței mele,

Aruncată într-un maldăr de chin.

 

„Roșului și verdelui cui adio am spus”

poezie poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: