joc de saxofon…

Rumeg la o altă latură perversă a universului,

Scufundat în etil, plin de ură pasageră,

Caut ceea ce alții nu au găsit,

Rețeta perfectă pentru dezgheț.

 

Mă aplec după ideile căzute,

Scotocesc după cele pline de praf,

Încerc să le adun,

Și din cioburi, o entitate  întreagă să creez.

 

Sunt praf, pulberea din nas îmi curge,

Îmi place, cum autoevaluez simptomele efemerului,

Și îmi beau din sânge, mă prostesc,

Caut o cruce și ușor cu ea, peste cap, mă învinețesc.

 

Îmi torn fum în vene, lichidele din corp s-au evaporat,

Lacrimile devine prafuri psihotropice,

Le vărs sub limba ta,

Te otrăvesc.

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: