viață în mainstream

Și prin ploaie limba mi se plimbă,

Îmi cade prin noroi, gustă țărâna,

Se întoarce brusc și tipă,

Împreună cu toți dinții în cădere.

 

Descompunere organică corozivă,

Fire de păr, smocuri se dizolvă,

Chelia începe să contureze,

Un formă grotescă, ce ascunsă era.

 

Coarnele acum sunt vizibile,

Un brand în imaginarul popular,

Sentiment infect de ură,

Prins în lanțuri, de garduri brutal.

 

Umilință sub orice grad,

Practic sunt un antihrist pe post de țap,

Sunt lovit cu obiectele personale,

Și strivit, sufocat, mutilat, subit…

poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: