moștenire papală…

Reflecții metalice în creier stoarse,

Timpul, maestrul bucătar în spiritualitate,

Eu vâslind pe styx către libertate,

Departe, cat mai departe,

De toate cadavrele vii, cu suflete moarte.

 

Ating țărmul făgaduit să îl conduc,

Detronez întunecimea ce înaintea mea era,

Transform negrul în roșu,

Beau albastrul din venele inocenței,

Suprimat de durerea alegerilor făcute,

Pe tron, stăpân absolut, mă proclam.

 

Sunt încununat cu spini,

Cu lauri biciuiesc minciuna,

Construiesc închisorea fericirii,

Unde, pe a mea o forțez,

Incendiez din priviri simbolurile decandente,

Construiesc o cruce în X,

Pe care, pe cel ce am fost,

Pentru eternități prinse într-o sclipire,

Cu sadism îl schingiuiesc.

 

 

 

poezie poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: