posibilitate imposibila…

In ochii ei pentru prima oara ma gasesc,

Confuz, ma opresc din aberatul polifonic,

Incerc sa ii vorbesc, cuvintele devin non-sensuri,

Si asa o pierd.

 

Intamplarea face ca ea sa imi vorbeasca,

Eu sa ascult, incercand sa inteleg,

Cum o muza ca ea, ma poate privi in ochi,

Si apoi sa imi zambeasca.

 

Zambetul ei, imi dizolva limitele,

Ma transforma intr-o fiinta iubitoare de viata,

Ridicat din nou deasupra liniei de plutire,

Nu reusesc sa ii raspund.

 

O adulmec, se departeaza,

Corpul in ritmuri infernale, o face sa dispara,

Reapare, se dezintegreaza,

Incerc sa o cuprind si aer imbratisez.

 

Frustrat si plin de regrete,

Imi accept soarta si incetez,

Sa alerg spre intangibil,

Cobor in infern,

In vin ma innec,

Pironit pe crucea in X,

Eternitatea scrisa in frunte,

Imi petrec.

 

“Dedicata spiritului liber din fiinta umana.”

 

 

 

 

 

poezie poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: