Experienta Intrauterina

Inchis in ochii de sticla a unui orb, incercand sa respir duhoarea ideilor stralucitoare prinse in aranjamente schematice, ma regasesc atarnat de acelasi fir, fara nici o directie, fara nici un scop, fara a mai avea vointa de a continua. Intrebarile ce se deruleaza printre plasele de neuroni ca mingile aruncate exact si bine temporizat intr-un meci de paintball, ma determina sa apas pe tragaci cu un zambet larg. Tragaciul e imaginar si degetul meu apasa aer, rezultat a lipsei categorice de determinare. Cum am ajuns asa ? E intrebarea de un milion de dolari, intrebare la care pentru a raspunde nu imi trebuie decat o clipa. Clipa in care toata viata scursa prin cele 5 simturi si imortalizata intr-un colt obscur de cortex, te face sa iti dai seama ca esti nimic. Nu esti special. Esti exact aceeasi materie din care e facut pana si cel mai neinsemnat element posibil. Esti aer, esti pamant, esti foc, esti apa, esti alcatuit din cate putin din fiecare.

Raspunsul il gasesti imediat, stand incruntat cu ochii dati peste cap, in genunchi in fata unui crucifix gol. M-am nascut. Daca nu ma nasteam nu mai ajungeam aici si nu mai aveam de-a face cu aceasta existenta periferic neinsemnata.  Nu mai respiram aerul altora, nu mai distrugeam vise, nu mai alteram alte existente.  Pesimismul ce acum imi misca gandurile e atat de asemanator cu lama unei sabii bine ascultite in momentul in care strapunge si desparte un cap de corp. Decapitare. Un mod de a-ti exprima superioritatea in fata celui decapitat.

Dupa ce traiesti, moartea nu mai are nici un raspuns, nu mai are nici o noima, nici un inteles obscur ci e simplul sfarsit al unui set de evenimente ce pe parcursul unui interval temporal bine delimitat iti lasa urme adanci pe cele mai ascunse invelisuri ale fiintei dinlauntrului.

Cum intre fiecare 2 puncte poti trasa o linie si sa numesti un inceput si un sfarsit, poti la fel de usor sa trasezi un punct intre nastere si moarte si linia trasa sa o numesti viata. Linia nu trebuie neaparat sa fie dreapta, poate devia, poate atinge alte puncte, poate fi trasata aproape de infinit dar tot isi va intalni finalitatea inevitabila si extrem de  evidenta.

Te nasti, traiesti si mori, intr-un ciclu ireversibil, intr-un ciclu infinit ce lasa mici pete pe fiinta inlauntrului care apoi accidental se vor iesi la suprafata si te vor face sa crezi in  divinitati false si in spiritualitate artificiala.

Nu e nimic dincolo, nu e nimic deasupra, e pur si simplu, modul de exprimare a universului, brutal si vulgar de a te tine captiv si de a profita de existenta ta prin asigurarea si perpetuarea propriei existente fara origine, fara limita, absoluta.

Inspirat de On The Procrustean Bed si As I Go Under semnate Sincarnate.

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: