Muză Dezolantă

Stai aproape de aripile negre degenerate de un ințeles obscur,
Încerci să ascunzi răul în mine ca pe o secure ruginită,
Sângele meu pătează acum universul,
Metamorfoză ascetica.

Visez că nu sunt eu ci doar o reflexie într-o baltă de sânge,
Accept ideea de refuz a sorții de a întelege adevărul,
Totuși emoțiile mele se materilizează în demoni,
Demoni rosii mascați în mici creaturi inerte,
Creaturi demagogice sugând ultima picatură de armonie din mintea mea prea obosită sa lupte cu ei …

Încerc din nou să mă trezesc,
În înțelesuri ascunse mă cufund,
Ne departăm ca marea de stanci în crâncena luptă,
Pentru supraviețuirea sentimentului suicidal de iubire,

Iubirea fiind un tartor al nervilor deja spânzurați în absolut,
Mă distrugi ușor cu sărutări de lava dulce si rece,
spărgând indentitatea în 45 de colturi aparent independente.

Aberez la o lumină prea slabă pentru a fi in siguranță,
Sunt doar la 2 pași de univers,
Nu inclus,
Exclus deliberat ca mijloc de protecție.

Dănăilă Silviu,

28 ianurie 2009,

București.

experiment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: